Ziua de 7 Ianuarie, a doua zi dupa Botezul Domnului, este inchinata preamaririi Sfantului Ioan Inaintemergatorul.
Peste 1.900.000 de români îşi sărbătoresc onomastica de Sărbătoarea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul - înainte-mergătorul şi Botezătorul Domnului. Numele Sfântului Ioan, cel dintâi Prooroc, este purtat şi de 522.028 de femei, dintre acestea 366.588 purtând numele Ioana, 137.388 - Ionela, alte 11.399 - Nela şi 6.653 - Ionelia.
Sfantul Ioan Botezatorul, a fost cel mai mare om care s-a nascut pe pamant din femeie, dar cel mai mic in Imparatia Cerurilor. Parintii Sf. Ioan Botezatorul au fost Zaharia si Elisaveta, rudenie a Fecioarei Maria. Elisaveta nu putea avea copii caci era stearpa. In timp ce oficia slujba, lui Zaharia i s-a aratat Arhanghelul Gavril, care il instiinteaza ca nevasta sa, Elisaveta va avea un copil si inca din pantecele mamei sale se va umple de Duh Sfant. Arhanghelul ii mai spune ca numele copilului sau fi Ioan. Dupa ce Elisaveta a nascut, Zaharia a spus ca numele copilului va fi „Ioan”. La varsta de 30 de ani, Ioan Botezatorul a primit chemarea.
Sfantului Ioan Inaintemergatorul a descoperit cel dintai lumii, dupa semnul ce i se dase de sus, ca Domnul Iisus este cu adevarat Mesia, Marele Trimis al lui Dumnezeu, Mesia cel asteptat de toata lumea si de noi, sa vina sa ne curete, sa ne sfinteasca, sa ne lumineze, sa ne primeneasca viata si fiinta noastra de oameni, mereu si de-a pururea si sa ne mantuiasca.
Sfantul Ioan a fost Prooroc si un inaintemergator fata de Mantuitorul Iisus, in toata viata si stradania lui. Mai intai, Sfantul Ioan este pecetluit cu aceasta chemare inca de la venirea lui pe lume, printr-o nastere minunata si vestit de inger (Luca 1,17, 76); apoi, inca de foarte tanar, el este un Prooroc al pocaintei.
El iubeste infranarea si viata aspra din pustia Iordanului. Aici traieste el, predica, marturiseste si boteaza in Iordan, pe cei care cred in el; predica lui era: schimbarea vietii, intoarcerea la Dumnezeu si impacarea cu El, pentru a primi viata noua pe care o aduce Imparatia lui Mesia: "Pocaiti-va ca s-a apropiat Imparatia cerurilor" (Matei 3, 2).
El este cel dintai care face ceea ce predica, prin infranarea si viata grea pe care o duce. Imbracat in haina aspra, de par de camila, nemancand paine, nici band vin (Matei 3, 4; Luca 7, 33), hranindu-se doar cu lacuste si miere salbatica, ca un adevarat inger in trup, cum il arata unele icoane; Botezul lui Ioan nu era botezul nostru al crestinilor. El insusi facea deosebirea intre cele doua botezuri: "Eu va botez cu apa spre pocainta. Mesia va boteza cu Duh Sfant si cu foc, spre mantuire" (Matei 3,11).
Dar Sfantul Ioan, si pentru botezul sau, cere "roada vrednica de pocainta" - dragoste de oameni, milostenie, dreptate, omenie, osandind pe fatarnicii care-l ispiteau, carora el le spunea "pui de vipera" ; atat de mare faima de prooroc al Domnului isi atrasese Ioan, ca multi se intrebau: "Nu cumva Ioan este Hristos-Mesia ?" Iar Ioan le raspundea: "Nu sunt eu Hristos. Eu sunt glasul celui ce striga in pustie: Gatiti calea Domnului, drepte faceti cararile Lui. Sunt solul trimis sa gatesc calea inaintea Lui. Eu va botez cu apa, dar in mijlocul vostru sta Unul, pe care voi nu-L stiti. Care este mai mare decat mine si eu nu sunt vrednic sa-I dezleg cureaua incaltamintelor Lui. Si tocmai pentru aceasta am venit, botezand cu apa, ca El sa fie cunoscut in Israel".
Mantuitorul insusi cinsteste pe Sfantul Ioan, ca pe un adevarat Prooroc al Domnului. Vorbind despre Ioan, Mantuitorul spune: "Ce ati iesit sa vedeti in pustie ? Un prooroc ? Da, va spun, dar si mai mult decat un prooroc. Adevar va spun ca, intre cei nascuti din femeie, nu s-a sculat unul mai mare decat Ioan Botezatorul". Iar dovada cu fapta este ca Iisus S-a lasat botezat de Ioan, in Iordan.
In toata Evanghelia, dealtfel, Ioan este pentru Mantuitorul, un martor al lui Dumnezeu, de mare incredere; momentul de culme, din viata Sfantului Ioan a fost, insa, momentul cand, botezand, Ioan descopera, in sfarsit, printre oamenii din vremea lui, pe Hristos-Mesia, in persoana Domnului Iisus, dupa semnul ce i s-a incredintat; "Am vazut Duhul pogorandu-se, din cer, ca un porumbel si a ramas peste El. Si eu nu-L cunosteam pe El, marturiseste Ioan, dar Cel ce m-a trimis sa botez cu apa, Acela mi-a zis: "Peste Care vei vedea Duhul pogorandu-se si ramanand peste El, Acela este Cel ce boteaza cu Duh Sfant. Si eu am vazut si am marturisit ca Acesta este Fiul lui Dumnezeu" . E ceasul din viata Sfantului pe care-l praznuim astazi, la 7 ianuarie. E ceasul cand Ioan intelege ca, la Botezul sau in Iordan, Domnul Hristos era, de fapt "Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatele lumii" (loan. 1,29), Care S-a botezat, adica, pentru noi. El fiind fara de pacat; dar, insasi slujirea Sfantului Ioan fata de Mantuitorul, din clipa aceasta, se schimba si se face o fierbinte daruire pentru Domnul Iisus, pana la jertfa. Asa, pe doi din cei mai buni ucenici ai sai, Sfantul Ioan ii indeamna sa se duca si sa urmeze pe Domnul Iisus. Iar, cand cativa din ucenicii sai incearca sa destepte o pornire de invidie in inima invatatorului lor, fata de Mantuitorul, Sfantul Ioan, printr-o zguduitoare inaltime de suflet, le raspunde: "Un om nu poate sa ia nimic, daca nu-i este dat de sus. Cel ce vine din cer este mai presus de toti. Trebuie ca El sa creasca, iar eu sa ma micsorez".
In lupta lui pentru trezirea sufletelor, Sfantul Botezator nu putea sa nu se intalneasca si cu pacatul cel mai scandalos din tara sa: regele Irod Antipa isi izgonise legiuita sotie si traia acum cu Irodiada, sotia fratelui sau Filip. Ioan ii zicea: "Nu se cade, rege, sa ai femeie pe sotia fratelui tau". Dar mania Irodiadei nu dormea. Mai intai, ea a capatat de la Irod, arestarea lui Ioan si intemnitarea lui Maherus, dincolo de Iordan. La ospatul din ziua nasterii lui Irod, fata Irodiadei, insa, a dansat atat de placut, ca regele i-a fagaduit orice-i va cere. Si, astfel, prin dansul fiicei sale, Irodiada a avut pe tipsie, de la rege, capul marelui Prooroc. Prietenul Mirelui s-a mutat la cer, ca Mucenic al Legii Domnului.
Trupul lui Ioan Botezătorul ar fi fost dus de susținătorii săi în localitatea Sebastia (azi în Cisiordnia), unde ar fi fost îngropat. Împăratul roman anticrestin Julianus Apostata (360-363) ar fi ars rămăsițele lui Ioan Botezătorul, împrăstiindu-i cenusa. Capul ar fi fost salvat si dus la Alexandria (Egipt), apoi la Constantinopol (Turcia), de unde a fost dus în provincia Poitou (Franța) de către regele francon Pippin III (715-768). Din trup ar mai fi rămas nearse numai un braț si un deget.
Biserica crestină îl cinsteste pe Ioan Botezătorul ca pe cel mai mare dintre sfinți, după fecioara Maria, iar iconografia ortodoxă îl reprezintă în icoana numită Deisis, rugându-se împreuna cu ea, ca mijlocitori pentru păcatele oamenilor. În calendarul ortodox are mai multe zile de pomenire: 24 iunie: nasterea sa,(sărbătoarea numită Drăgaică sau Sânzienele), 7 ianuarie, ziua Sfântului Ioan ca botezător al Domnului si 29 august - tăierea capului Sf. Ioan - zi de post si rugăciune. Anual, la data de 24 iunie, se celebrează în lumea crestină nasterea lui Ioan Botezătorul, o mare excepție făcută acestuia, întrucât sfinții si martirii sunt comemorați în ziua morții lor, ca zi a nasterii lor în Împărăția Cerurilor.
Prin tine izbavindu-ne de tot necazul, Prea Sfinte Ioane Botezatorule, dupa datorita multumire, pe tine Aparatorul si fierbinte Sprijinitorul nostru te rugam, cel ce ai indraznire catre Domnul, din toate nevoile ne slobozeste pe noi ca sa-ti cantam : Bucura-te, sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule!
Dumnezeu sa ne ajute tuturor, prin sfintele rugaciuni ale Proorocului. Amin!
joi, 6 ianuarie 2011
duminică, 7 noiembrie 2010
SFINTII MIHAI SI GAVRIL
Astazi, Biserica ne cheama sa cinstim pe Sfintii Ingeri si lucrarea lor in viata noastra si in lume. 8 noiembrie este sarbatoarea Sfintilor Mihail si Gavriil, in jurul carora Biserica aduna si serbeaza toata obstea, tot "soborul" Sfintilor Ingeri laolalta. Ca sarbatoare a ingerilor, ziua de 8 noiembrie a inceput a se serba in Biserica de prin veacul al cincilea si ea s-a raspandit repede in tot Rasaritul crestin.
Peste 1.300.000 de români îşi aniversează onomastica, luni, de sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, potrivit statisticilor Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date. Din cele 1.306.537 de persoane care poartă nume sau derivate ale numelor de Mihail şi Gavriil, majoritatea sunt bărbaţi (726.294). Cei mai mulţi poartă numele de Mihai (360.872), Gabriel (237.458), Mihail (54.158), Mihăiţă (27.197) şi Gavril (22.058). Totodată, se sărbătoresc şi Gavrilă (8.131), Mihnea (6.786), Gabi (4.047), Mihalache (2.544) şi Mişu (1.632). Cele mai frecvente prenume ale femeilor sărbătorite în această zi sunt Mihaela (351.150), Gabriela (218.815), Mihaiela (6.595), Gabi (3.5189) şi Găbiţa (159)
Despre ingeri, Biserica invata ca ei sunt "duhuri slujitoare", adica fiinte fara de trupuri, slugi credincioase lui Dumnezeu si totodata prieteni si ocrotitori ai nostri, pusi de Dumnezeu, pe drumul anevoios de la leagan, la patria noastra cereasca, la "Cerul nou si pamantul nou" ce vor sa fie. Asadar, daca ingerii se arata sub forme vazute, nu-i asta firea lor cea adevarata, forma vazuta este un chip de imprumut, ei sunt "lumea nevazuta", "cerul". Dupa descoperirile Sfintei Scripturi si dupa marturisirile Sfintilor, ingerii iubesc pe Dumnezeu, Il preamaresc si-I implinesc voia Lui in conducerea lumilor, imparatiilor, a popoarelor, a oamenilor. Ca slujitori, ingerii sunt uneori implinitori ai pedepselor lui Dumnezeu, cum a fost focul peste Sodoma sau pedepselor peste Egipt. Dar, in mod statornic, ingerii slujesc la apararea si calauzirea oamenilor. Ei duc rugaciunile noastre la Dumnezeu, ei ocrotesc pe cei drepti: pe Lot de foc, pe Ilie de Ahab, pe cei trei tineri in cuptorul din Babilon, pe Apostolul Petru de Irod. Ei vestesc faptele mari ale mantuirii: Nasterea Domnului, suferinta din Ghetsimani, Invierea Domnului, a doua Lui venire. Ingerii pazitori sfatuiesc de bine pe oameni prin glasul constiintei: tot ce este in noi bun, curat, luminat, orice gand frumos, orice miscare buna a inimii, rugaciunea, pocainta, faptele bune, toate acestea se nasc in noi si se infaptuiesc din indemnul ingerului pazitor.
La inceput, toti ingerii au fost facuti de Dumnezeu buni, stralucind de frumuseti, de intelepciune si de tot felul de daruri. Dar, Stapanul Cerului si al pamantului i-a supus unei incercari prin care ingerii, cu voie libera, sa-si dovedeasca ascultarea. Incercarea aceasta s-a petrecut inainte de facerea lumii. Si, in aceasta incercare, o parte din ingeri, in frunte cu Lucifer, cel mai frumos si cel mai inzestrat dintre ei, s-a razvratit impotriva Ziditorului sau, zicand: "Pune-voi scaunul meu deasupra norilor si voi fi asemenea cu Cel Preainalt". Si ametit de mandrie, n-a vrut sa mai asculte de Dumnezeu.
Despre caderea lui Lucifer si a ingerilor lui, Scriptura ne vorbeste asa: "Si s-a facut razboi in cer: Mihail si ingerii lui au pornit razboi cu balaurul. Si se razboia si balaurul si ingerii lui si n-a izbutit el, nici nu s-a mai gasit pentru ei loc in cer. Si a fost aruncat balaurul cel mare, sarpele cel de demult, care se cheama satana, diavolul cel ce insela pe toata lumea, pe pamant si ingerii lui au fost aruncati cu el" (Apoc., 12, 7-9). Si asa a cazut Lucifer din cinstea de arhangel, precum graieste Domnul: "Am vazut pe satana ca un fulger cazand din cer" (Luca, 10, 18). Si asemenea cu el si ceata de ingeri ce era sub dansul, inaltandu-se, au cazut si demonii, luptatori impotriva mantuirii noastre s-au facut.
Dar Arhanghelul Mihail, de-a pururi laudatul, pazind ca o sluga credincioasa, "credinta catre Stapanul sau, s-a aratat adevarata capetenie peste cetele celor fara de trupuri". Ca, vazand cum a cazut vicleanul Lucifer, a laudat cu glas pe Domnul tuturor si a zis: "Sa luam aminte, noi, care suntem fapturi, ce a patimit Lucifer, cel care era cu noi: cel ce era lumina, acum intuneric s-a facut. Ca cine este ca Dumnezeu?" Mi-ca-El? Ca, numele de Mihail asta inseamneaza: "Cine este ca Dumnezeu". Si asa s-a intocmit soborul, adica adunarea si unirea tuturor ingerilor credinciosi lui Dumnezeu, iar Mihail Arhangelul a fost randuit de Atotputernicul Dumnezeu capetenie a ingerilor buni si mare folositor si de bine facator al mantuirii noastre si, luand chip vazut, s-a aratat multora, atat in Legea veche cat si in Legea noua.
Impreuna cu Sfantul Arhanghel Mihail serbam astazi si pe preafrumosul si inveselitorul Arhanghel Gavriil, ca si acesta, luand chip vazut, multe faceri de bine a daruit neamului omenesc, aratate in amandoua Testamentele. Asa, in proorocia lui Daniil, Gavriil este numele ingerului talmacitor al vedeniei. Asemenea, Gavriil arata lui Daniil intelesul celor saptezeci de saptamani de ani pana la venirea lui Mesia Hristos.
Dupa traditie, tot el, Gavriil, vesteste lui Ioachim si Ana ca din ei va sa se nasca Doamna, Stapana noastra, Maria, Nascatoarea de Dumnezeu. In Legea noua, Gavriil descopera preotului Zaharia, nasterea lui Ioan, Botezatorul Domnului. Tot Gavriil anunta Fecioarei din Nazaret nasterea de la Duhul Sfant a Domnului Hristos, Mantuitorul lumii. Unii zic ca tot Arhangelul Gavriil a fost ingerul in vesmant alb, care, pogorandu-se din cer, a rasturnat piatra de pe usa mormantului si a sezut deasupra ei, la ceasul Invierii Domnului. Si el a fost acela care, cel dintai, a dat Mironositelor vestea Invierii. Si, ca sa zicem mai cuprinzator, dumnezeiescul Gavriil a slujit la toata iconomia Intruparii Cuvantului lui Dumnezeu, din inceput si pana la sfarsit.
Pentru aceasta si Biserica lui Hristos a hotarat sa-l praznuiasca pe el, impreuna cu Arhanghelul Mihail, si sa cheme darul si ajutorul amandurora, rugandu-i ca, prin mijlocirea si rugaciunile lor, in veacul de acum, sa aflam izbavire de rele, iar in cel ce va sa fie, sa ne invrednicim bucuriei si imparatiei ceresti.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Peste 1.300.000 de români îşi aniversează onomastica, luni, de sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, potrivit statisticilor Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date. Din cele 1.306.537 de persoane care poartă nume sau derivate ale numelor de Mihail şi Gavriil, majoritatea sunt bărbaţi (726.294). Cei mai mulţi poartă numele de Mihai (360.872), Gabriel (237.458), Mihail (54.158), Mihăiţă (27.197) şi Gavril (22.058). Totodată, se sărbătoresc şi Gavrilă (8.131), Mihnea (6.786), Gabi (4.047), Mihalache (2.544) şi Mişu (1.632). Cele mai frecvente prenume ale femeilor sărbătorite în această zi sunt Mihaela (351.150), Gabriela (218.815), Mihaiela (6.595), Gabi (3.5189) şi Găbiţa (159)
Despre ingeri, Biserica invata ca ei sunt "duhuri slujitoare", adica fiinte fara de trupuri, slugi credincioase lui Dumnezeu si totodata prieteni si ocrotitori ai nostri, pusi de Dumnezeu, pe drumul anevoios de la leagan, la patria noastra cereasca, la "Cerul nou si pamantul nou" ce vor sa fie. Asadar, daca ingerii se arata sub forme vazute, nu-i asta firea lor cea adevarata, forma vazuta este un chip de imprumut, ei sunt "lumea nevazuta", "cerul". Dupa descoperirile Sfintei Scripturi si dupa marturisirile Sfintilor, ingerii iubesc pe Dumnezeu, Il preamaresc si-I implinesc voia Lui in conducerea lumilor, imparatiilor, a popoarelor, a oamenilor. Ca slujitori, ingerii sunt uneori implinitori ai pedepselor lui Dumnezeu, cum a fost focul peste Sodoma sau pedepselor peste Egipt. Dar, in mod statornic, ingerii slujesc la apararea si calauzirea oamenilor. Ei duc rugaciunile noastre la Dumnezeu, ei ocrotesc pe cei drepti: pe Lot de foc, pe Ilie de Ahab, pe cei trei tineri in cuptorul din Babilon, pe Apostolul Petru de Irod. Ei vestesc faptele mari ale mantuirii: Nasterea Domnului, suferinta din Ghetsimani, Invierea Domnului, a doua Lui venire. Ingerii pazitori sfatuiesc de bine pe oameni prin glasul constiintei: tot ce este in noi bun, curat, luminat, orice gand frumos, orice miscare buna a inimii, rugaciunea, pocainta, faptele bune, toate acestea se nasc in noi si se infaptuiesc din indemnul ingerului pazitor.
La inceput, toti ingerii au fost facuti de Dumnezeu buni, stralucind de frumuseti, de intelepciune si de tot felul de daruri. Dar, Stapanul Cerului si al pamantului i-a supus unei incercari prin care ingerii, cu voie libera, sa-si dovedeasca ascultarea. Incercarea aceasta s-a petrecut inainte de facerea lumii. Si, in aceasta incercare, o parte din ingeri, in frunte cu Lucifer, cel mai frumos si cel mai inzestrat dintre ei, s-a razvratit impotriva Ziditorului sau, zicand: "Pune-voi scaunul meu deasupra norilor si voi fi asemenea cu Cel Preainalt". Si ametit de mandrie, n-a vrut sa mai asculte de Dumnezeu.
Despre caderea lui Lucifer si a ingerilor lui, Scriptura ne vorbeste asa: "Si s-a facut razboi in cer: Mihail si ingerii lui au pornit razboi cu balaurul. Si se razboia si balaurul si ingerii lui si n-a izbutit el, nici nu s-a mai gasit pentru ei loc in cer. Si a fost aruncat balaurul cel mare, sarpele cel de demult, care se cheama satana, diavolul cel ce insela pe toata lumea, pe pamant si ingerii lui au fost aruncati cu el" (Apoc., 12, 7-9). Si asa a cazut Lucifer din cinstea de arhangel, precum graieste Domnul: "Am vazut pe satana ca un fulger cazand din cer" (Luca, 10, 18). Si asemenea cu el si ceata de ingeri ce era sub dansul, inaltandu-se, au cazut si demonii, luptatori impotriva mantuirii noastre s-au facut.
Dar Arhanghelul Mihail, de-a pururi laudatul, pazind ca o sluga credincioasa, "credinta catre Stapanul sau, s-a aratat adevarata capetenie peste cetele celor fara de trupuri". Ca, vazand cum a cazut vicleanul Lucifer, a laudat cu glas pe Domnul tuturor si a zis: "Sa luam aminte, noi, care suntem fapturi, ce a patimit Lucifer, cel care era cu noi: cel ce era lumina, acum intuneric s-a facut. Ca cine este ca Dumnezeu?" Mi-ca-El? Ca, numele de Mihail asta inseamneaza: "Cine este ca Dumnezeu". Si asa s-a intocmit soborul, adica adunarea si unirea tuturor ingerilor credinciosi lui Dumnezeu, iar Mihail Arhangelul a fost randuit de Atotputernicul Dumnezeu capetenie a ingerilor buni si mare folositor si de bine facator al mantuirii noastre si, luand chip vazut, s-a aratat multora, atat in Legea veche cat si in Legea noua.
Impreuna cu Sfantul Arhanghel Mihail serbam astazi si pe preafrumosul si inveselitorul Arhanghel Gavriil, ca si acesta, luand chip vazut, multe faceri de bine a daruit neamului omenesc, aratate in amandoua Testamentele. Asa, in proorocia lui Daniil, Gavriil este numele ingerului talmacitor al vedeniei. Asemenea, Gavriil arata lui Daniil intelesul celor saptezeci de saptamani de ani pana la venirea lui Mesia Hristos.
Dupa traditie, tot el, Gavriil, vesteste lui Ioachim si Ana ca din ei va sa se nasca Doamna, Stapana noastra, Maria, Nascatoarea de Dumnezeu. In Legea noua, Gavriil descopera preotului Zaharia, nasterea lui Ioan, Botezatorul Domnului. Tot Gavriil anunta Fecioarei din Nazaret nasterea de la Duhul Sfant a Domnului Hristos, Mantuitorul lumii. Unii zic ca tot Arhangelul Gavriil a fost ingerul in vesmant alb, care, pogorandu-se din cer, a rasturnat piatra de pe usa mormantului si a sezut deasupra ei, la ceasul Invierii Domnului. Si el a fost acela care, cel dintai, a dat Mironositelor vestea Invierii. Si, ca sa zicem mai cuprinzator, dumnezeiescul Gavriil a slujit la toata iconomia Intruparii Cuvantului lui Dumnezeu, din inceput si pana la sfarsit.
Pentru aceasta si Biserica lui Hristos a hotarat sa-l praznuiasca pe el, impreuna cu Arhanghelul Mihail, si sa cheme darul si ajutorul amandurora, rugandu-i ca, prin mijlocirea si rugaciunile lor, in veacul de acum, sa aflam izbavire de rele, iar in cel ce va sa fie, sa ne invrednicim bucuriei si imparatiei ceresti.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
FESTIVALUL ANUAL DIWALI !
Diwali, festivalul hindu al luminilor, este cel mai popular dintre toate festivalurile din Asia de Sud. Este, de asemenea, o ocazie de sărbătoare de Adepţi ai Jainismului şi Sikh-ismului. Festivalul Diwali se extinde peste cinci zile. Din cauza de lumini, focuri de artificii şi dulciuri implicate, este festivalul cel mai favorit al copiilor.
Festivalul sărbătoreşte victoria binelui asupra răului, luminii asupra întunericului şi cunoştinţei asupra ignoranţei, deşi legendele reale care decurg in cadrul festivalului sunt diferite, în diferite părţi ale Indiei.
India a rezumat moderne sensuri ale festivalului, indiferent de explicaţiile mitologice preferate, ca festival al luminilor. Intr-adevăr, referindu-ne la standarurile zilei de azi, festivalul exprima o reafirmare a speranţei, un angajament reînnoit de prietenie şi bunăvoinţă, şi o celebrare religios simpla – cu referire directa la bucuriile vieţii.
Diwali – ca festival – este o sarbatoare stabilită de calendarul hindu, aşa că variază în calendarul de Vest. Este de obicei, anual in luna octombrie sau noiembrie. Diwali este un festival de Anul Nou în calendarul Vikrama, deci în cazul în care acesta cade în noaptea de lună nouă, va fi în luna Kartika.
Oamenii de afaceri vad in acest festival o zi favorabila pentru a începe un an fiscal, din cauza ca nou festival este asociat cu Lakshmi, zeita averii si bunastarii. Diwali este de asemenea folosit pentru a sărbători cu succes o recoltă – ultima din an.
Numele festivalului vine de la cuvântul Dipavali - din sanscrita, sensul fiind de lumini. Diwali este cunoscut ca festival al luminilor deoarece casele, magazinele şi locurile publice sunt decorate cu lămpi de lut si de petrol mici, numite diyas. Aceste lămpi, care sunt în mod tradiţional alimentate cu ulei de muştar, sunt aşezate în rânduri la ferestre, uşi şi clădiri, iar prezenta acestora in afara caselor este cu sensul de a decora. Lămpile sunt aprinse pentru a ajuta zeiţa Lakshmi de a găsi drumul ei spre casele oamenilor. Ei sărbătoresc, de asemenea, una dintre legende Diwali, care povesteste despre returnarea lui Rama si Sita în împărăţia lui Rama, după paisprezece ani de exil. În India, lămpile cu petrol sau candelele cu fitil sunt de multe ori puse apoi sa pluteasca peste râul Gange – si este considerat ca un semn bun, dacă lampa reuseste sa parcurga drumul peste rau fara a se stinge.
Din punct de vedere al legendelor, unele legende arată triumful binelui asupra răului şi spun despre distrugerea a doi monstri care sunt asupra omenirii. Demonul Narakaasura a fost regele rău de Pragjyotishpur, în apropiere de Nepal. El a domnit cu teroare, a răpit 16000 fiice ale zeilor şi a furat cerceii zeitei Aditi, mama zeilor. Zeii au cerut Lordului Krishna ajutorul şi, după o luptă puternica, acesta a ucis demonul, a eliberat fetele şi a recuperat cerceii . Dupa salvarea a 16 mii de fete, acesta este declarat a fi legendar prin originea povestii prin care Lord Krishna a avut 16.000 de neveste. După victoria lui Krishna, întors foarte devreme în dimineaţa respectiva, acesta s-a scăldat şi a fost masat cu uleiuri parfumate. Ţinând seama aceasta legenda, in religia hindu - o baie dimineaţa devreme, urmata de un masaj cu ulei aromat, este încă o tradiţie Diwali.
Ravana, care a avut arme zece şi zece capete, a fost împăratul cel rău al insulei Sri Lanka, care a răpit soţia lui Rama. Rama a fost în exil de 14 ani din cauza unui dezacord, chiar daca el, si nu fratele său ar trebui să fie rege, la tronul Ayodhya. După o bătălie mare Rama a ucis demonul şi-a recuperat soţia. Intoarcerea lui Rama cu sotia sa Sita la Ayodhya şi încoronarea lui ulterioară ca rege este sărbătorită de asemenea de Diwali. Când Rama şi Sita au revenit la Ayodhya era o noapte fără lună şi nu au putut vedea unde mergeau. Oamenii lor au pus lămpi in afara caselor lor, astfel încât noul rege si regina sa poata găsi drumul lor, începând astfel tradiţia de festival al luminilor.
Focurile de artificii sunt o mare bucurie si fac parte din modul normal de a sărbători Diwali, deşi în ultimii ani a existat o mişcare împotriva acestor manifestari din cauza zgomotului şi a poluării atmosferice produse, dar şi a numărului de decese şi răniri accidentale inregistrate.
Pentru mulţi indieni festivalul onorurilor zeitei Lakshmi, zeita averii – este reprezentata de Diwali in sens de bogăţie şi prosperitate. Oamenii inceap o noua afacere, un nou an la Diwali, iar unii hinduşi vor spune rugăciuni zeitei pentru a avea succes in noul an. Unii oameni construiasc un mic altar pentru zeita şi-l decoreaza cu bani şi cu imagini de recompense de avere, cum ar fi masini si case. Hinduşii vor lăsa ferestrele si usile din casele lor deschise, astfel încât Lakshmi sa poata veni, iar in zona Indiei de sud se deseneaza cu petale desene Rangoli ce sunt trasate si la etaje. Rangoli sunt modele florale specifice şi subiectul cel mai popular este floarea de lotus. Aceasta deoarece imaginile Lakshmi in spectacol tradiţional sunt reprfezentate cu zeita fie deţinand un lotus, fie sau stă pe o floare de lotus. Zeita Kali este sarbatorita la Diwali în Bengali şi Oriya, ca zone de conflict.
Indienii văd in sarbatoarea Diwali si o ocazie de a juca jocuri de noroc. Aceasta provine de la o legenda in care zeita Parvati a jucat zaruri cu soţul ei în această zi şi ea a spus că oricine a pariat pe Diwali pe timp de noapte, va face numai bine. Diwali este foarte mult consiuderata o sarbatoare ce ofera un timp pentru cumpărarea şi schimbul de cadouri. În mod tradiţional dulciurile şi fructele uscate au fost cadouri foarte comune de schimb, dar festivalul a devenit si un timp pentru cumpărături serioase, care să conducă la anxietate, care erodează mercantilismul, care este latura spirituală a festivalului.
În cele mai multe festivaluri de acest gen, negustorii se aşteaptă ca vânzările să crească substanţial, în numai cateva săptămâni înainte de festival.. Diwali este, de asemenea, în mod tradiţional un timp pentru a redecora casele si de a cumpara haine noi.
Sperand ca aceasta sarbatoare sa va aduca lumina in suflet si bucurii, va urez un sincer HAPPY DIWALI!
Festivalul sărbătoreşte victoria binelui asupra răului, luminii asupra întunericului şi cunoştinţei asupra ignoranţei, deşi legendele reale care decurg in cadrul festivalului sunt diferite, în diferite părţi ale Indiei.
India a rezumat moderne sensuri ale festivalului, indiferent de explicaţiile mitologice preferate, ca festival al luminilor. Intr-adevăr, referindu-ne la standarurile zilei de azi, festivalul exprima o reafirmare a speranţei, un angajament reînnoit de prietenie şi bunăvoinţă, şi o celebrare religios simpla – cu referire directa la bucuriile vieţii.
Diwali – ca festival – este o sarbatoare stabilită de calendarul hindu, aşa că variază în calendarul de Vest. Este de obicei, anual in luna octombrie sau noiembrie. Diwali este un festival de Anul Nou în calendarul Vikrama, deci în cazul în care acesta cade în noaptea de lună nouă, va fi în luna Kartika.
Oamenii de afaceri vad in acest festival o zi favorabila pentru a începe un an fiscal, din cauza ca nou festival este asociat cu Lakshmi, zeita averii si bunastarii. Diwali este de asemenea folosit pentru a sărbători cu succes o recoltă – ultima din an.
Numele festivalului vine de la cuvântul Dipavali - din sanscrita, sensul fiind de lumini. Diwali este cunoscut ca festival al luminilor deoarece casele, magazinele şi locurile publice sunt decorate cu lămpi de lut si de petrol mici, numite diyas. Aceste lămpi, care sunt în mod tradiţional alimentate cu ulei de muştar, sunt aşezate în rânduri la ferestre, uşi şi clădiri, iar prezenta acestora in afara caselor este cu sensul de a decora. Lămpile sunt aprinse pentru a ajuta zeiţa Lakshmi de a găsi drumul ei spre casele oamenilor. Ei sărbătoresc, de asemenea, una dintre legende Diwali, care povesteste despre returnarea lui Rama si Sita în împărăţia lui Rama, după paisprezece ani de exil. În India, lămpile cu petrol sau candelele cu fitil sunt de multe ori puse apoi sa pluteasca peste râul Gange – si este considerat ca un semn bun, dacă lampa reuseste sa parcurga drumul peste rau fara a se stinge.
Din punct de vedere al legendelor, unele legende arată triumful binelui asupra răului şi spun despre distrugerea a doi monstri care sunt asupra omenirii. Demonul Narakaasura a fost regele rău de Pragjyotishpur, în apropiere de Nepal. El a domnit cu teroare, a răpit 16000 fiice ale zeilor şi a furat cerceii zeitei Aditi, mama zeilor. Zeii au cerut Lordului Krishna ajutorul şi, după o luptă puternica, acesta a ucis demonul, a eliberat fetele şi a recuperat cerceii . Dupa salvarea a 16 mii de fete, acesta este declarat a fi legendar prin originea povestii prin care Lord Krishna a avut 16.000 de neveste. După victoria lui Krishna, întors foarte devreme în dimineaţa respectiva, acesta s-a scăldat şi a fost masat cu uleiuri parfumate. Ţinând seama aceasta legenda, in religia hindu - o baie dimineaţa devreme, urmata de un masaj cu ulei aromat, este încă o tradiţie Diwali.
Ravana, care a avut arme zece şi zece capete, a fost împăratul cel rău al insulei Sri Lanka, care a răpit soţia lui Rama. Rama a fost în exil de 14 ani din cauza unui dezacord, chiar daca el, si nu fratele său ar trebui să fie rege, la tronul Ayodhya. După o bătălie mare Rama a ucis demonul şi-a recuperat soţia. Intoarcerea lui Rama cu sotia sa Sita la Ayodhya şi încoronarea lui ulterioară ca rege este sărbătorită de asemenea de Diwali. Când Rama şi Sita au revenit la Ayodhya era o noapte fără lună şi nu au putut vedea unde mergeau. Oamenii lor au pus lămpi in afara caselor lor, astfel încât noul rege si regina sa poata găsi drumul lor, începând astfel tradiţia de festival al luminilor.
Focurile de artificii sunt o mare bucurie si fac parte din modul normal de a sărbători Diwali, deşi în ultimii ani a existat o mişcare împotriva acestor manifestari din cauza zgomotului şi a poluării atmosferice produse, dar şi a numărului de decese şi răniri accidentale inregistrate.
Pentru mulţi indieni festivalul onorurilor zeitei Lakshmi, zeita averii – este reprezentata de Diwali in sens de bogăţie şi prosperitate. Oamenii inceap o noua afacere, un nou an la Diwali, iar unii hinduşi vor spune rugăciuni zeitei pentru a avea succes in noul an. Unii oameni construiasc un mic altar pentru zeita şi-l decoreaza cu bani şi cu imagini de recompense de avere, cum ar fi masini si case. Hinduşii vor lăsa ferestrele si usile din casele lor deschise, astfel încât Lakshmi sa poata veni, iar in zona Indiei de sud se deseneaza cu petale desene Rangoli ce sunt trasate si la etaje. Rangoli sunt modele florale specifice şi subiectul cel mai popular este floarea de lotus. Aceasta deoarece imaginile Lakshmi in spectacol tradiţional sunt reprfezentate cu zeita fie deţinand un lotus, fie sau stă pe o floare de lotus. Zeita Kali este sarbatorita la Diwali în Bengali şi Oriya, ca zone de conflict.
Indienii văd in sarbatoarea Diwali si o ocazie de a juca jocuri de noroc. Aceasta provine de la o legenda in care zeita Parvati a jucat zaruri cu soţul ei în această zi şi ea a spus că oricine a pariat pe Diwali pe timp de noapte, va face numai bine. Diwali este foarte mult consiuderata o sarbatoare ce ofera un timp pentru cumpărarea şi schimbul de cadouri. În mod tradiţional dulciurile şi fructele uscate au fost cadouri foarte comune de schimb, dar festivalul a devenit si un timp pentru cumpărături serioase, care să conducă la anxietate, care erodează mercantilismul, care este latura spirituală a festivalului.
În cele mai multe festivaluri de acest gen, negustorii se aşteaptă ca vânzările să crească substanţial, în numai cateva săptămâni înainte de festival.. Diwali este, de asemenea, în mod tradiţional un timp pentru a redecora casele si de a cumpara haine noi.
Sperand ca aceasta sarbatoare sa va aduca lumina in suflet si bucurii, va urez un sincer HAPPY DIWALI!
sâmbătă, 23 octombrie 2010
26 OCTOMBRIE SARBATORIREA SFANTULUI DUMITRU
Astazi 26.10.210 Biserica Ortodoxa praznuieste pe unul din cei mai mari mucenici, anume pe Sfintul Mare Mucenic Dimitrie, izvoritorul de mir.
Acest mucenic vrednic de lauda, s-a nascut in cetatea Solonul sau Tesalonic din nordul Greciei. Tatal sau a fost voievod si comandant al cetatii Tesalonic si era crestin, dar tinea in taina dreapta credinta, pentru marea prigoana ce era atunci asupra crestinilor. El avea un copil anume Dimitrie, pe care l-a crescut de mic in dreapta credinta si in dragoste pentru Iisus Hristos. Sfantul Mare Mucenic Dimitrie a trait pe vremea imparatilor Diocletian si Maximian Galeriu (284- 311) si era fiul voievodului cetatii Tesalonicului, botezat in taina de parintii sai, de frica cruntelor prigoane impotriva crestinilor. Si il invatau parintii in camara cea ascunsa a palatului lor toate tainele sfintei credinte, luminandu-i cunostinta despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum si milostenia cea catre saraci, savarsind, adica, faceri de bine, celor ce trebuiau. Tatal lui Dimitrie avea in casa lui doua icoane frumoase, cu chipul Domnului nostru Iisus Hristos si a Preacuratei Sale Maici, la care se inchina el si sotia sa. La aceste sfinte icoane duceau adesea parintii pe copilul Dimitrie, inca din pruncie, ca sa se inchine Mintuitorului si Maicii Domnului, invatindu-l sa se roage si descoperindu-i taina adevaratei credinte in Hristos. Si asa, Dimitrie a cunoscut adevarul din cuvintele parintilor sai, dar, mai ales, a inceput a lucra intr-insul darul lui Dumnezeu.
Si tanarul crestea cu anii si cu intelepciunea, urcand ca pe o scara, din putere in putere. Si, ajungand la varsta cea mai desavarsita, parintii lui s-au dus din vremelnica viata, lasand pe tanarul Dimitrie mostenitor nu numai al multor averi, ci si al bunului lor nume.
Pe cind era Sfintul Dimitrie in virsta de 20 de ani, a murit tatal lui, binecredinciosul voievod al Tesalonicului. Maximian imparatul, auzind de moartea voievodului Tesalonicului, a chemat la dansul pe fiul acestuia si, cunoscandu-i intelepciunea, l-a facut voievod in locul tatalui sau. Si a fast primit Sfantul cu mare cinste de cetateni, iar el carmuia cu multa vrednicie poporul, propovaduind pe fata dreapta credinta si aducand pe multi la Hristos. Deci, nu dupa multa vreme, a cunoscut imparatul ca voievodul Dimitrie este crestin si s-a maniat foarte. Drept aceea, intorcandu-se biruitor dintr-un razboi cu scitii, Maximian a poruncit sa se faca praznice in fiecare cetate, in cinstea zeilor, si a venit imparatul si la Tesalonic. Auzind imparatul Maximilian de aceasta, a chemat la el pe Dimitrie, fiul voievodului, pe care vazindu-l intelept si viteaz in razboaie, l-a facut voievod in locul tatalui sau; apoi Sfintul Dimitrie mergind in patria sa Tesalonic, in loc sa prigoneasca pe crestini, cum ii poruncise Maximilian, a inceput inaintea tuturor a marturisi pe Hristos si a invata dreapta credinta, slavind pe Dumnezeu Cel in Treime inchinat si cinstit. Astfel, el s-a facut tesalonicenilor ca un alt Apostol Pavel, caci pe multi ii aducea la cunostinta adevarului, risipind inchinarea la idoli.
Si, Dimitrie fiind intrebat, de sunt adevarate cele auzite despre dansul, a raspuns cu indrazneala, marturisind ca este crestin si a defaimat inchinarea paganeasca. Si indata, imparatul a poruncit sa-l inchida in temnita, pana la incheierea jocurilor in cinstea venirii sale. Iar imparatul Maximilian, intorcindu-se biruitor de la un mare razboi contra scitilor si a sarmatilor, a voit sa aduca jertfa de multumire necuratilor zei in Tesalonic. Cu acest prilej l-a chemat si pe Dimitrie sa jertfeasca zeilor inaintea tuturor. Atunci viteazul ostas al lui Hristos a inteles ca a sosit ceasul sa marturiseasca inaintea tiranului imparat credinta in adevaratul Dumnezeu, Care a facut cerul si pamintul si toate cele vazute si nevazute. Apoi si-a adus aminte si de cuvintele Sfintului Apostol Pavel care zice: Cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se marturiseste spre mintuire (Romani 10, 10). Adica nu-i de ajuns sa crezi in taina in Dumnezeu, ci trebuie sa-L marturisesti si cu cuvintul in public, ca sa te poti mintui. Aceasta credinta cu darul Duhului Sfint avind-o Dimitrie in inima sa, a iesit in mijloc si a marturisit cu mare indrazneala, ca nu zeii, ci Dumnezeul crestinilor este adevaratul Dumnezeu. El a facut cerul si pamintul si pentru nemasurata Sa milostivire a trimis pe Fiul Sau in lume si a luat trup omenesc din Fecioara Maria, dar fara de pacate, si a mintuit pe oameni din robia diavolului prin moartea Sa pe cruce si prin inviere. Auzind imparatul ca Sfintul Dimitrie, in loc sa-l laude pe el, a marturisit ca Hristos este adevaratul Dumnezeu, s-a miniat tare si l-a aruncat in temnita, spre judecata si osinda la moarte.
Intr-o zi imparatul facind mare spectacol in aer liber, dupa obiceiul romanilor, a pus pe un vestit luptator, anume Lie, sa se lupte cu crestinii pe un pod inalt si sa-i arunce jos in niste sulite cu virful in sus, spre veselia spectatorilor. In acest timp Sfintul Dimitrie era pazit in temnita din ordinul imparatului. Si se bucura imparatul, mai ales, vazand pe un luptator vestit. Lie, vandal de neam, inalt, puternic si infricosator la chip, ca se lupta cu cei viteji si-i ucidca, aruncandu-i in sulite. Acolo era un tanar crestin, anume Nestor, cunoscut Sfantului Dimitrie. Acesta, vazand pe Lie ucigand fara crutare pe oameni, mai cu seama pe crestini, s-a aprins de ravna. Si vrand sa se lupte cu Lie a alergat la Sfantul, in temnita, cerand de la dansul rugaciuni si binecuvantare ca sa-l poata birui pe acel ucigas de oameni.
Atunci acest tinar crestin cu numele Nestor, ucenicul mucenicului, s-a aprins de rivna pentru Dumnezeu si nemaiputind sa rabde uciderea crestinilor, s-a dus in temnita la Sfintul Dimitrie si i-a spus: "Robule al lui Dumnezeu, mare nedreptate se face impotriva crestinilor, deci roaga-te pentru mine, ca vreau sa lupt cu Lie, si sa izbindesc singele nevinovat al crestinilor". Si, insemnandu-l cu semnul crucii pe frunte, Sfantul i-a zis: "Du-te si pe Lie vei birui si pe Hristos vei marturisi!" Deci, intrand in lupta cu Lie, Nestor a strigat: "Dumnezeul lui Dimitrie, ajuta-mi!" Tinarul Nestor fiind intarit cu rugaciunea Sfintului Dimitrie si-a facut cruce si ducindu-se in acea priveliste a strigat: "Vreau sa lupt cu Lie!" Zadarnic incercau toti sa-l opreasca pe Nestor de la lupta cu Lie ca el striga in auzul tuturor: "Vino, Lie, sa te lupti cu mine!" Apoi incepind a se lupta cu el, a zis fericitul Nestor: "Dumnezeul lui Dimitrie, ajuta-mi". Si indata, cu ajutorul rugaciunilor marelui mucenic, l-a aruncat pe Lie in sulite si l-a omorit.Si indata, trantandu-l jos pe Lie, l-a omorat. Si s-a intristat imparatul de moartea lui Lie. Afland insa ca Sfantul Dimitrie este cel care l-a indemnat pe Nestor sa se lupte cu Lie, imparatul a trimis ostasi, poruncindu-le sa-l strapunga cu sulitele pe Sfantul, in temnita, ca a fost pricina mortii lui Lie.
Deci imparatul, miniindu-se a poruncit sa-i taie capul Sfintului Nestor, implinindu-se profetia dascalului sau Dimitrie. Apoi a trimis ostasi in temnita sa-l ucida cu sulitele si pe Marele Mucenic Dimitrie. Vazind ca i-a sosit sfirsitul, Sfintul Dimitrie s-a inchinat si a multumit lui Dumnezeu pentru toate, apoi si-a ridicat mina dreapta in sus si a fost strapuns cu sulitele de ostasi in tot corpul, dindu-si sufletul cu pace in miinile lui Hristos pe care L-a marturisit. Si aceasta, facandu-se indata, marele Dimitrie si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezcu. Si s-au facut la moastele lui multe minuni si prea slavite tamaduiri. “Cel ce Ma va marturisi pe Mine inaintea oamenilor si Eu il voi marturisi pe el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri” (Matei 10, 32). In clipa aceea un alt ucenic al Sfantului a luat mantia si inelul Sfintului Dimitrie si inmuindu-le in singele mucenicului, tamaduia cu ele pe multi bolnavi.
Ajungind imparat Sfintul Constantin cel Mare care a dat libertate tuturor crestinilor, s-a facut o mare biserica din lemn in Tesalonic, peste moastele Sfintului Dimitrie, unde alergau multi credinciosi orbi, schiopi, bolnavi de tot felul si cu rugaciunile sfintului se intorceau sanatosi la casele lor. Printre acestia a fost si un dregator imparatesc anume Leontie, care, venind la biserica Sfintului Dimitrie, s-a facut indata sanatos. Drept multumita, a inceput sa faca o biserica mare din piatra in locul bisericii mici din lemn, in cinstea Sfintului Marelui Mucenic Dimitrie.
Pe cind sapau temeliile bisericii, cu rinduiala lui Dumnezeu, au descoperit si racla cu moastele Sfintului Dimitrie, din care izvora mir binemirositor cu care se ungeau cei suferinzi si se vindecau. Biserica facuta de Leontie a fost marita mai tirziu, ajungind cea mai mare si mai veche biserica din Tesalonic, care se pastreaza pina astazi. Tot Leontie, fiind iubitor de Dumnezeu, a facut o racla noua din argint si a asezat in ea moastele Sfintului Dimitrie, care se pastrau sub altarul marii biserici. Mormintul Sfintului Dimitrie se afla si astazi la biserica sa din Tesalonic unde merg zilnic credinciosii in pelerinaj si cer ajutorul lui.
Un alt lucru minunat s-a intimplat si in timpul imparatului Justinian cel Mare. Dupa ce a zidit biserica Sfinta Sofia din Constantinopol, imparatul voia sa aduca in ea moastele Sfintului Dimitrie de la Tesalonic. Deci, trimitind citiva clerici si credinciosi la biserica sa, cind sa se atinga de racla, indata a iesit din ea lumina de foc si scintei, incit toti au cazut la pamint. Apoi s-a auzit un glas ca acesta: "Stati si nu indrazniti!" Cuprinsi de spaima, si-au cerut iertare de la Sfintul Dimitrie si luind putin pamint din biserica lui, s-au intors la Bizant.
Altadata era mare seceta si foamete in Tesalonic. Atunci Sfintul Dimitrie, calare pe un cal se arata corabierilor care transportau griu pe mare si le zicea: "Duceti griul in cetatea mea, Tesalonic, caci este lipsita".
In viata Sfintului Dimitrie se spune ca era un paraclisier, anume Onisifor, la biserica sa, care ingrijea de sfintele moaste. Dar avea obiceiul sa fure din darurile aduse la biserica de credinciosi. Sfatuindu-l preotii multa vreme, el nu se lasa de acest pacat. Odata, pe cind lua din cele aduse de credinciosi, indata a fost pedepsit de Sfintul Dimitrie si a cazut jos greu bolnav. Apoi rugindu-se preotii pentru el si marturisindu-si pacatul, s-a facut sanatos.
Odata au navalit barbarii sa prade orasul Tesalonic si toti crestinii plingeau la moastele Sfintului Dimitrie sa-i scape de robie si de moarte. Intr-o noapte s-au vazut doi tineri luminati trimisi de Mintuitorul sa-i porunceasca sfintului sa plece din cetatea sa si sa lase Tesalonicul in miinile paginilor pentru pacatele poporului. Dar Sfintul Dimitrie nu a voit sa paraseasca patria sa, ci, rugindu-se mult lui Dumnezeu pentru crestini, indata oastea paginilor s-a departat si Tesalonicul a scapat de distrugere si robie. Si multe asemenea semne, vindecari de boli si fapte minunate facea Sfintul Mucenic Dimitrie. Mai tirziu insa, inmultindu-se pacatele crestinilor, marele mucenic s-a intristat pentru imputinarea credintei in cetatea sa si cu voia lui Dumnezeu au disparut sfintele moaste din Tesalonic.
Astazi sarbatorim pe Sfintul Mare Mucenic Dimitrie, ostasul cel viteaz al lui Hristos, barbatul dumnezeiestilor doriri, lauda mucenicilor, bucuria ingerilor, podoaba Bisericii Ortodoxe, mustratorul necredinciosilor, intarirea nevoitorilor si rugator fierbinte inaintea Preasfintei Treimi pentru sufletele noastre. Astazi Sfintul Dimitrie marturiseste cu tarie pe Hristos inaintea imparatilor si a paginilor. Astazi Lie, sluga intunericului, este invins, iar fiii luminii sint izbaviti. Acum diavolul a fost biruit de Sfintii Dimitrie si ucenicul sau Nestor care se roaga in cer pentru noi. Astazi mucenicul lui Hristos Dimitrie este impuns in coasta ca si Stapinul sau si se jertfeste pentru Evanghelie, ca un miel nevinovat. Pentru aceasta il cinstim pe Sfintul Dimitrie si-i cintam cintari de lauda, caci el a biruit pe vrajmasul cel nevazut si a luat cununa biruintei de la Hristos, Dumnezeu. In aceasta zi se face mare pelerinaj cu icoana Sfintului Dimitrie la mormintul lui din Tesalonic si toti crestinii aduc flori de dumitrita la biserici si prin casele lor.
Dar nu numai in Grecia, ci si in tara noastra este foarte mult cinstit de credinciosi. Avem in tara numeroase biserici cu hramul Sfintului Dimitrie si multi frati crestini poarta numele lui. Insa nu numai astazi, ci in toate zilele se cuvine sa cerem ajutorul Sfintului Mare Mucenic Dimitrie, pentru ca este grabnic ajutator. Sa avem in casa icoana lui si cind putem sa-i citim acatistul. Apoi sa nu uitam ca si noi sintem ostasi ai lui Hristos si fii ai Bisericii Ortodoxe. Deci, sa avem curaj si sa nu dam inapoi in fata ispitelor si necazurilor vietii. Fara rivna si barbatie, fara rugaciune si smerenie, fara iubire crestina si biserica, fara rabdare si ajutorul sfintilor nu ne putem mintui.
Sa-l rugam pe Marele Mucenic Dimitrie sa ne fie calauza, ajutator, model de jertfa si rugator inaintea lui Dumnezeu pentru mintuirea sufletelor noastre. Amin.
Acest mucenic vrednic de lauda, s-a nascut in cetatea Solonul sau Tesalonic din nordul Greciei. Tatal sau a fost voievod si comandant al cetatii Tesalonic si era crestin, dar tinea in taina dreapta credinta, pentru marea prigoana ce era atunci asupra crestinilor. El avea un copil anume Dimitrie, pe care l-a crescut de mic in dreapta credinta si in dragoste pentru Iisus Hristos. Sfantul Mare Mucenic Dimitrie a trait pe vremea imparatilor Diocletian si Maximian Galeriu (284- 311) si era fiul voievodului cetatii Tesalonicului, botezat in taina de parintii sai, de frica cruntelor prigoane impotriva crestinilor. Si il invatau parintii in camara cea ascunsa a palatului lor toate tainele sfintei credinte, luminandu-i cunostinta despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum si milostenia cea catre saraci, savarsind, adica, faceri de bine, celor ce trebuiau. Tatal lui Dimitrie avea in casa lui doua icoane frumoase, cu chipul Domnului nostru Iisus Hristos si a Preacuratei Sale Maici, la care se inchina el si sotia sa. La aceste sfinte icoane duceau adesea parintii pe copilul Dimitrie, inca din pruncie, ca sa se inchine Mintuitorului si Maicii Domnului, invatindu-l sa se roage si descoperindu-i taina adevaratei credinte in Hristos. Si asa, Dimitrie a cunoscut adevarul din cuvintele parintilor sai, dar, mai ales, a inceput a lucra intr-insul darul lui Dumnezeu.
Si tanarul crestea cu anii si cu intelepciunea, urcand ca pe o scara, din putere in putere. Si, ajungand la varsta cea mai desavarsita, parintii lui s-au dus din vremelnica viata, lasand pe tanarul Dimitrie mostenitor nu numai al multor averi, ci si al bunului lor nume.
Pe cind era Sfintul Dimitrie in virsta de 20 de ani, a murit tatal lui, binecredinciosul voievod al Tesalonicului. Maximian imparatul, auzind de moartea voievodului Tesalonicului, a chemat la dansul pe fiul acestuia si, cunoscandu-i intelepciunea, l-a facut voievod in locul tatalui sau. Si a fast primit Sfantul cu mare cinste de cetateni, iar el carmuia cu multa vrednicie poporul, propovaduind pe fata dreapta credinta si aducand pe multi la Hristos. Deci, nu dupa multa vreme, a cunoscut imparatul ca voievodul Dimitrie este crestin si s-a maniat foarte. Drept aceea, intorcandu-se biruitor dintr-un razboi cu scitii, Maximian a poruncit sa se faca praznice in fiecare cetate, in cinstea zeilor, si a venit imparatul si la Tesalonic. Auzind imparatul Maximilian de aceasta, a chemat la el pe Dimitrie, fiul voievodului, pe care vazindu-l intelept si viteaz in razboaie, l-a facut voievod in locul tatalui sau; apoi Sfintul Dimitrie mergind in patria sa Tesalonic, in loc sa prigoneasca pe crestini, cum ii poruncise Maximilian, a inceput inaintea tuturor a marturisi pe Hristos si a invata dreapta credinta, slavind pe Dumnezeu Cel in Treime inchinat si cinstit. Astfel, el s-a facut tesalonicenilor ca un alt Apostol Pavel, caci pe multi ii aducea la cunostinta adevarului, risipind inchinarea la idoli.
Si, Dimitrie fiind intrebat, de sunt adevarate cele auzite despre dansul, a raspuns cu indrazneala, marturisind ca este crestin si a defaimat inchinarea paganeasca. Si indata, imparatul a poruncit sa-l inchida in temnita, pana la incheierea jocurilor in cinstea venirii sale. Iar imparatul Maximilian, intorcindu-se biruitor de la un mare razboi contra scitilor si a sarmatilor, a voit sa aduca jertfa de multumire necuratilor zei in Tesalonic. Cu acest prilej l-a chemat si pe Dimitrie sa jertfeasca zeilor inaintea tuturor. Atunci viteazul ostas al lui Hristos a inteles ca a sosit ceasul sa marturiseasca inaintea tiranului imparat credinta in adevaratul Dumnezeu, Care a facut cerul si pamintul si toate cele vazute si nevazute. Apoi si-a adus aminte si de cuvintele Sfintului Apostol Pavel care zice: Cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se marturiseste spre mintuire (Romani 10, 10). Adica nu-i de ajuns sa crezi in taina in Dumnezeu, ci trebuie sa-L marturisesti si cu cuvintul in public, ca sa te poti mintui. Aceasta credinta cu darul Duhului Sfint avind-o Dimitrie in inima sa, a iesit in mijloc si a marturisit cu mare indrazneala, ca nu zeii, ci Dumnezeul crestinilor este adevaratul Dumnezeu. El a facut cerul si pamintul si pentru nemasurata Sa milostivire a trimis pe Fiul Sau in lume si a luat trup omenesc din Fecioara Maria, dar fara de pacate, si a mintuit pe oameni din robia diavolului prin moartea Sa pe cruce si prin inviere. Auzind imparatul ca Sfintul Dimitrie, in loc sa-l laude pe el, a marturisit ca Hristos este adevaratul Dumnezeu, s-a miniat tare si l-a aruncat in temnita, spre judecata si osinda la moarte.
Intr-o zi imparatul facind mare spectacol in aer liber, dupa obiceiul romanilor, a pus pe un vestit luptator, anume Lie, sa se lupte cu crestinii pe un pod inalt si sa-i arunce jos in niste sulite cu virful in sus, spre veselia spectatorilor. In acest timp Sfintul Dimitrie era pazit in temnita din ordinul imparatului. Si se bucura imparatul, mai ales, vazand pe un luptator vestit. Lie, vandal de neam, inalt, puternic si infricosator la chip, ca se lupta cu cei viteji si-i ucidca, aruncandu-i in sulite. Acolo era un tanar crestin, anume Nestor, cunoscut Sfantului Dimitrie. Acesta, vazand pe Lie ucigand fara crutare pe oameni, mai cu seama pe crestini, s-a aprins de ravna. Si vrand sa se lupte cu Lie a alergat la Sfantul, in temnita, cerand de la dansul rugaciuni si binecuvantare ca sa-l poata birui pe acel ucigas de oameni.
Atunci acest tinar crestin cu numele Nestor, ucenicul mucenicului, s-a aprins de rivna pentru Dumnezeu si nemaiputind sa rabde uciderea crestinilor, s-a dus in temnita la Sfintul Dimitrie si i-a spus: "Robule al lui Dumnezeu, mare nedreptate se face impotriva crestinilor, deci roaga-te pentru mine, ca vreau sa lupt cu Lie, si sa izbindesc singele nevinovat al crestinilor". Si, insemnandu-l cu semnul crucii pe frunte, Sfantul i-a zis: "Du-te si pe Lie vei birui si pe Hristos vei marturisi!" Deci, intrand in lupta cu Lie, Nestor a strigat: "Dumnezeul lui Dimitrie, ajuta-mi!" Tinarul Nestor fiind intarit cu rugaciunea Sfintului Dimitrie si-a facut cruce si ducindu-se in acea priveliste a strigat: "Vreau sa lupt cu Lie!" Zadarnic incercau toti sa-l opreasca pe Nestor de la lupta cu Lie ca el striga in auzul tuturor: "Vino, Lie, sa te lupti cu mine!" Apoi incepind a se lupta cu el, a zis fericitul Nestor: "Dumnezeul lui Dimitrie, ajuta-mi". Si indata, cu ajutorul rugaciunilor marelui mucenic, l-a aruncat pe Lie in sulite si l-a omorit.Si indata, trantandu-l jos pe Lie, l-a omorat. Si s-a intristat imparatul de moartea lui Lie. Afland insa ca Sfantul Dimitrie este cel care l-a indemnat pe Nestor sa se lupte cu Lie, imparatul a trimis ostasi, poruncindu-le sa-l strapunga cu sulitele pe Sfantul, in temnita, ca a fost pricina mortii lui Lie.
Deci imparatul, miniindu-se a poruncit sa-i taie capul Sfintului Nestor, implinindu-se profetia dascalului sau Dimitrie. Apoi a trimis ostasi in temnita sa-l ucida cu sulitele si pe Marele Mucenic Dimitrie. Vazind ca i-a sosit sfirsitul, Sfintul Dimitrie s-a inchinat si a multumit lui Dumnezeu pentru toate, apoi si-a ridicat mina dreapta in sus si a fost strapuns cu sulitele de ostasi in tot corpul, dindu-si sufletul cu pace in miinile lui Hristos pe care L-a marturisit. Si aceasta, facandu-se indata, marele Dimitrie si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezcu. Si s-au facut la moastele lui multe minuni si prea slavite tamaduiri. “Cel ce Ma va marturisi pe Mine inaintea oamenilor si Eu il voi marturisi pe el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri” (Matei 10, 32). In clipa aceea un alt ucenic al Sfantului a luat mantia si inelul Sfintului Dimitrie si inmuindu-le in singele mucenicului, tamaduia cu ele pe multi bolnavi.
Ajungind imparat Sfintul Constantin cel Mare care a dat libertate tuturor crestinilor, s-a facut o mare biserica din lemn in Tesalonic, peste moastele Sfintului Dimitrie, unde alergau multi credinciosi orbi, schiopi, bolnavi de tot felul si cu rugaciunile sfintului se intorceau sanatosi la casele lor. Printre acestia a fost si un dregator imparatesc anume Leontie, care, venind la biserica Sfintului Dimitrie, s-a facut indata sanatos. Drept multumita, a inceput sa faca o biserica mare din piatra in locul bisericii mici din lemn, in cinstea Sfintului Marelui Mucenic Dimitrie.
Pe cind sapau temeliile bisericii, cu rinduiala lui Dumnezeu, au descoperit si racla cu moastele Sfintului Dimitrie, din care izvora mir binemirositor cu care se ungeau cei suferinzi si se vindecau. Biserica facuta de Leontie a fost marita mai tirziu, ajungind cea mai mare si mai veche biserica din Tesalonic, care se pastreaza pina astazi. Tot Leontie, fiind iubitor de Dumnezeu, a facut o racla noua din argint si a asezat in ea moastele Sfintului Dimitrie, care se pastrau sub altarul marii biserici. Mormintul Sfintului Dimitrie se afla si astazi la biserica sa din Tesalonic unde merg zilnic credinciosii in pelerinaj si cer ajutorul lui.
Un alt lucru minunat s-a intimplat si in timpul imparatului Justinian cel Mare. Dupa ce a zidit biserica Sfinta Sofia din Constantinopol, imparatul voia sa aduca in ea moastele Sfintului Dimitrie de la Tesalonic. Deci, trimitind citiva clerici si credinciosi la biserica sa, cind sa se atinga de racla, indata a iesit din ea lumina de foc si scintei, incit toti au cazut la pamint. Apoi s-a auzit un glas ca acesta: "Stati si nu indrazniti!" Cuprinsi de spaima, si-au cerut iertare de la Sfintul Dimitrie si luind putin pamint din biserica lui, s-au intors la Bizant.
Altadata era mare seceta si foamete in Tesalonic. Atunci Sfintul Dimitrie, calare pe un cal se arata corabierilor care transportau griu pe mare si le zicea: "Duceti griul in cetatea mea, Tesalonic, caci este lipsita".
In viata Sfintului Dimitrie se spune ca era un paraclisier, anume Onisifor, la biserica sa, care ingrijea de sfintele moaste. Dar avea obiceiul sa fure din darurile aduse la biserica de credinciosi. Sfatuindu-l preotii multa vreme, el nu se lasa de acest pacat. Odata, pe cind lua din cele aduse de credinciosi, indata a fost pedepsit de Sfintul Dimitrie si a cazut jos greu bolnav. Apoi rugindu-se preotii pentru el si marturisindu-si pacatul, s-a facut sanatos.
Odata au navalit barbarii sa prade orasul Tesalonic si toti crestinii plingeau la moastele Sfintului Dimitrie sa-i scape de robie si de moarte. Intr-o noapte s-au vazut doi tineri luminati trimisi de Mintuitorul sa-i porunceasca sfintului sa plece din cetatea sa si sa lase Tesalonicul in miinile paginilor pentru pacatele poporului. Dar Sfintul Dimitrie nu a voit sa paraseasca patria sa, ci, rugindu-se mult lui Dumnezeu pentru crestini, indata oastea paginilor s-a departat si Tesalonicul a scapat de distrugere si robie. Si multe asemenea semne, vindecari de boli si fapte minunate facea Sfintul Mucenic Dimitrie. Mai tirziu insa, inmultindu-se pacatele crestinilor, marele mucenic s-a intristat pentru imputinarea credintei in cetatea sa si cu voia lui Dumnezeu au disparut sfintele moaste din Tesalonic.
Astazi sarbatorim pe Sfintul Mare Mucenic Dimitrie, ostasul cel viteaz al lui Hristos, barbatul dumnezeiestilor doriri, lauda mucenicilor, bucuria ingerilor, podoaba Bisericii Ortodoxe, mustratorul necredinciosilor, intarirea nevoitorilor si rugator fierbinte inaintea Preasfintei Treimi pentru sufletele noastre. Astazi Sfintul Dimitrie marturiseste cu tarie pe Hristos inaintea imparatilor si a paginilor. Astazi Lie, sluga intunericului, este invins, iar fiii luminii sint izbaviti. Acum diavolul a fost biruit de Sfintii Dimitrie si ucenicul sau Nestor care se roaga in cer pentru noi. Astazi mucenicul lui Hristos Dimitrie este impuns in coasta ca si Stapinul sau si se jertfeste pentru Evanghelie, ca un miel nevinovat. Pentru aceasta il cinstim pe Sfintul Dimitrie si-i cintam cintari de lauda, caci el a biruit pe vrajmasul cel nevazut si a luat cununa biruintei de la Hristos, Dumnezeu. In aceasta zi se face mare pelerinaj cu icoana Sfintului Dimitrie la mormintul lui din Tesalonic si toti crestinii aduc flori de dumitrita la biserici si prin casele lor.
Dar nu numai in Grecia, ci si in tara noastra este foarte mult cinstit de credinciosi. Avem in tara numeroase biserici cu hramul Sfintului Dimitrie si multi frati crestini poarta numele lui. Insa nu numai astazi, ci in toate zilele se cuvine sa cerem ajutorul Sfintului Mare Mucenic Dimitrie, pentru ca este grabnic ajutator. Sa avem in casa icoana lui si cind putem sa-i citim acatistul. Apoi sa nu uitam ca si noi sintem ostasi ai lui Hristos si fii ai Bisericii Ortodoxe. Deci, sa avem curaj si sa nu dam inapoi in fata ispitelor si necazurilor vietii. Fara rivna si barbatie, fara rugaciune si smerenie, fara iubire crestina si biserica, fara rabdare si ajutorul sfintilor nu ne putem mintui.
Sa-l rugam pe Marele Mucenic Dimitrie sa ne fie calauza, ajutator, model de jertfa si rugator inaintea lui Dumnezeu pentru mintuirea sufletelor noastre. Amin.
joi, 9 septembrie 2010
IN MEMORIAM... GANESH CHATURTHI
Astazi sarbatorim cu totii GANESH FESTIVAL sau, mai bine-zis NASTEREA LORDULUI GANESH.
Toate persoanele de religie HINDU din lume sarbatoresc astazi ziua de nastere a Lordului, cunoscut si sub numele VINAYAK CHATURTHI sau VINAYAKA CHAVITHI.
Sarbatoarea in sine dureaza zece zile si se celebreaza anual in perioada post-musonica, intre a joua jumatate a lunii august si luna septembrie. Este considerata cea mai deosebita sarbatoare, cea mai elaborata dintre sarbatorile de rit Hindu, o atentie deosebita fiind acordata in statul Maharashtra, precum si in statele din sudul Indiei. Pot sa spun ca imi amintesc cu placere zilele petrecute in Bangalore 2006 cu ocazia acestui festival. Transmit pe aceasta cale multumiri tuturor celor care m-au sprijinit in drumul meu spiritual de atunci si pana acum.
Lord Ganesh este considerat ca fiind Zeul Intelepciunii si Prosperitatii, iar o data cu sarbatorirea Sa, El aduce doua saptamani de lumina, bunastare si prosperitate. Se sarbatoreste practic in perioada de luna noua, in luna lunara de Bhadrapada.
Lord Ganesh este invocat inainte de orice inceput , chiar si inainte de a incepe lucrul, rugaciunea catre El fiind de bun augur, crezandu-se ca pentru indeplinirea oricarei dorinte, binecuvantarea sa este absolut necesara.
Conform mitologiei Hindu, Ganesh este fiul lui Shiva si Parvati, fratele lui Kartikeya – zeul conducator al zeilor. Legenda spune ca Parvati l-a creat pe Ganesha din aluat de lemn de santal – recunoscut ca fiind un lemn usor, parfumat, si cu proprietati curative deosebite. Se spune ca Parvati l-a insufletit sufland duh curat peste el, ea dorindu-si foarte mult un copil. Insa intrand in casa pe neasteptate, Shiva i-a retezat capul copilului. Parvati a fost cumplit ravasita de intamplare si i-a cerut lui Shiva sa il reinvie. Acesta vazand suferinta ei, se indura si taind capul primului animal iesit in cale, animal ce nu dormea, si anume un elefant, il readuce la viata pe copil, punand in locul capului sau, capul elefantului.
O alta legenda spune ca in timpul unei aniversari, mama sa Parvati a gatit peste 20 de tipuri de produse alimentare delicioase si o multime de terci dulce. Ganesha a mancat atat de mult, incat si-a umflat extrem de mult burta. Si cum se spune ca seara se plimba alaturi de un soricel, si avand burta atat de mare, vazand ca soricelul s-a speriat rau vazand un sarpe, Ganesh a luat sarpele si si-a strans burta cu el. In acel moment a auzit un ras venind dinspre cer, iar uitandu-se in sus a vazut ca Luna radea de el. Suparat, si-a rupt un colt si l-a aruncat spre Luna cea batjocoritoare. Parvati, vazand acestea, a blestemat Luna si de aceea se spune ca de aceasta sarbatoare este bine sa nu privesti la Luna, pentru a nu se considera ca fiind o batjocorire a lui Ganesh.
Mitolologia Hindu este plina de simboluri si aceste legende nu fac decat sa ne explice filozofia aparitiei lumii, din burta lui Ganesha – Lord al prosperitatii. Parvati devine astfel energia primordiala. Cele sapte taramuri de sus, sapte taramuri de jos si cele sapte oceane ce se afla in burta lui Ganesh nu sunt decat simboluri ale cosmogomiei. Energia detinuta de Ganesha – energia cosmica Kundalini – este simbolic reprezentata de sarpele care ii tine burta si il leaga astfel pe Ganesh de realitate, de viata, de pamant. Soricelul cu care se plimba Ganesha nu este altceva decat Ego-ul nostru, pe care dorim sa il controlam. Se spune ca omul care isi poate controla ego-ul are Constiinta Ganesha sau mai bine zis, constiinta lui Dumnezeu.
Lokamanya Tilak a vizualizat importanta culturala deosebita a acestei divinitati si a adus Ganesha Chaturthi ca Festival National Indian, devenind cel mai important festival in timpul domniei Peshwa in Mahatashtra, dobandind o larga cunoastere universala, reunind toate castele indiene si toate natiile lumii in decursul a cateva secole. Nenumarate religii mentioneaza Puterea Elefantului si Memoria de Elefant, venerand astfel acest idol mitologic, in fiecare casa de origine indiana fiind inchinat cu afectiune.
Se spune ca intonarea Mantrelor simbolice pana la ajungerea in transa va aduc liniste in suflet, iar mantra special destinata destramarii obstacolelor de tot felul a fost incercata de diferite persoane din diferite religii, dar care au crezut in puterea adevarata a Elefantului, avand efectul scontat.
Stim cu totii ca este vorba despre puterea de sine, autostapanire si gandire pozitiva, cu totii stim ca autosugestia conteaza foarte mult in trecerea anumitor obstacole, insa puteti si dvs. incerca pentru linistirea si infrangerea problemelor sa recitati urmatoarea Mantra: “OM GAM GANAPATAYE NAMAHA” ....(De obicei mantra se recita de 100 de ori, fiecare cuvant intonandu-se pana cand simtiti vibratia respectiva).
Toate binecuvatarile Lordului Ganesh sa fie cu voi, sa va dea rezistenta in fata obstacolelor spirituale! Va urez cu aceasta ocazie sa atingeti succesul in tot ceea ce inteprindeti. Fie ca toate problemele dvs. sa fie eliminate prin binecuvantarile Lordului, Acesta sa va confere eliberarea spirituala si prosperitatea materiala de care aveti nevoie!
Toate persoanele de religie HINDU din lume sarbatoresc astazi ziua de nastere a Lordului, cunoscut si sub numele VINAYAK CHATURTHI sau VINAYAKA CHAVITHI.
Sarbatoarea in sine dureaza zece zile si se celebreaza anual in perioada post-musonica, intre a joua jumatate a lunii august si luna septembrie. Este considerata cea mai deosebita sarbatoare, cea mai elaborata dintre sarbatorile de rit Hindu, o atentie deosebita fiind acordata in statul Maharashtra, precum si in statele din sudul Indiei. Pot sa spun ca imi amintesc cu placere zilele petrecute in Bangalore 2006 cu ocazia acestui festival. Transmit pe aceasta cale multumiri tuturor celor care m-au sprijinit in drumul meu spiritual de atunci si pana acum.
Lord Ganesh este considerat ca fiind Zeul Intelepciunii si Prosperitatii, iar o data cu sarbatorirea Sa, El aduce doua saptamani de lumina, bunastare si prosperitate. Se sarbatoreste practic in perioada de luna noua, in luna lunara de Bhadrapada.
Lord Ganesh este invocat inainte de orice inceput , chiar si inainte de a incepe lucrul, rugaciunea catre El fiind de bun augur, crezandu-se ca pentru indeplinirea oricarei dorinte, binecuvantarea sa este absolut necesara.
Conform mitologiei Hindu, Ganesh este fiul lui Shiva si Parvati, fratele lui Kartikeya – zeul conducator al zeilor. Legenda spune ca Parvati l-a creat pe Ganesha din aluat de lemn de santal – recunoscut ca fiind un lemn usor, parfumat, si cu proprietati curative deosebite. Se spune ca Parvati l-a insufletit sufland duh curat peste el, ea dorindu-si foarte mult un copil. Insa intrand in casa pe neasteptate, Shiva i-a retezat capul copilului. Parvati a fost cumplit ravasita de intamplare si i-a cerut lui Shiva sa il reinvie. Acesta vazand suferinta ei, se indura si taind capul primului animal iesit in cale, animal ce nu dormea, si anume un elefant, il readuce la viata pe copil, punand in locul capului sau, capul elefantului.
O alta legenda spune ca in timpul unei aniversari, mama sa Parvati a gatit peste 20 de tipuri de produse alimentare delicioase si o multime de terci dulce. Ganesha a mancat atat de mult, incat si-a umflat extrem de mult burta. Si cum se spune ca seara se plimba alaturi de un soricel, si avand burta atat de mare, vazand ca soricelul s-a speriat rau vazand un sarpe, Ganesh a luat sarpele si si-a strans burta cu el. In acel moment a auzit un ras venind dinspre cer, iar uitandu-se in sus a vazut ca Luna radea de el. Suparat, si-a rupt un colt si l-a aruncat spre Luna cea batjocoritoare. Parvati, vazand acestea, a blestemat Luna si de aceea se spune ca de aceasta sarbatoare este bine sa nu privesti la Luna, pentru a nu se considera ca fiind o batjocorire a lui Ganesh.
Mitolologia Hindu este plina de simboluri si aceste legende nu fac decat sa ne explice filozofia aparitiei lumii, din burta lui Ganesha – Lord al prosperitatii. Parvati devine astfel energia primordiala. Cele sapte taramuri de sus, sapte taramuri de jos si cele sapte oceane ce se afla in burta lui Ganesh nu sunt decat simboluri ale cosmogomiei. Energia detinuta de Ganesha – energia cosmica Kundalini – este simbolic reprezentata de sarpele care ii tine burta si il leaga astfel pe Ganesh de realitate, de viata, de pamant. Soricelul cu care se plimba Ganesha nu este altceva decat Ego-ul nostru, pe care dorim sa il controlam. Se spune ca omul care isi poate controla ego-ul are Constiinta Ganesha sau mai bine zis, constiinta lui Dumnezeu.
Lokamanya Tilak a vizualizat importanta culturala deosebita a acestei divinitati si a adus Ganesha Chaturthi ca Festival National Indian, devenind cel mai important festival in timpul domniei Peshwa in Mahatashtra, dobandind o larga cunoastere universala, reunind toate castele indiene si toate natiile lumii in decursul a cateva secole. Nenumarate religii mentioneaza Puterea Elefantului si Memoria de Elefant, venerand astfel acest idol mitologic, in fiecare casa de origine indiana fiind inchinat cu afectiune.
Se spune ca intonarea Mantrelor simbolice pana la ajungerea in transa va aduc liniste in suflet, iar mantra special destinata destramarii obstacolelor de tot felul a fost incercata de diferite persoane din diferite religii, dar care au crezut in puterea adevarata a Elefantului, avand efectul scontat.
Stim cu totii ca este vorba despre puterea de sine, autostapanire si gandire pozitiva, cu totii stim ca autosugestia conteaza foarte mult in trecerea anumitor obstacole, insa puteti si dvs. incerca pentru linistirea si infrangerea problemelor sa recitati urmatoarea Mantra: “OM GAM GANAPATAYE NAMAHA” ....(De obicei mantra se recita de 100 de ori, fiecare cuvant intonandu-se pana cand simtiti vibratia respectiva).
Toate binecuvatarile Lordului Ganesh sa fie cu voi, sa va dea rezistenta in fata obstacolelor spirituale! Va urez cu aceasta ocazie sa atingeti succesul in tot ceea ce inteprindeti. Fie ca toate problemele dvs. sa fie eliminate prin binecuvantarile Lordului, Acesta sa va confere eliberarea spirituala si prosperitatea materiala de care aveti nevoie!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)